duminică, 31 mai 2020

St. Croix, un loc de o frumusețe aparte şi încărcat de istorie


Spre rușinea mea, nu mai auzisesem niciodată de St. Croix. Pana sa aflu ca vom merge pe aceasta micuța insulă, nici nu știam că există pe harta. Într-adevăr dupa mult zoom, pe undeva prin Caraibe ve-ti gasi un punct mic. Acolo e St. Croix.
Eram proaspăt transferată pe Jewel OTS si când am văzut itinerariul am fost foarte fericită.  Multe locuri noi de bifat pe lista mea! 

Asa se face că nu aveam multa treabă așa că m-am înscris la un tur. V-am spus ca noi mergeam gratuit excursiile pentru pasageri. Era un tur de 6h cu bicicleta.  Cum sunt amatoare de mișcare fizică am zis ca ar fi super sa ma duc. Și chiar nu mi-a parut rau.


Am mers pe jos 10 minute de la vas la magazinul cu biciclete de inchiriat si am pornit la drum. 
Ghidul era un domn biciclist din Olanda, care s-a mutat in St. Croix in urma cu 25de ani. A spus că insula are potențial și pentru el e raiul pe pământ acolo. A mai convins câțiva prieteni și chiar au creat o mică comunitate de olandezi in St. Croix.

Prima oprire a fost in piațeta celor 3 Regine. In 1878 3 femei au pornit o rebeliune împotriva s sclavismului. Cu toate ca acesta fusese abolit in 1849, mare lucru nu se schimbase iar oamenii de culoare din Indiile de Vest erau încă tratați ca niște sclavi. 
Asadar cele 3 regine pe 1 Octombrie au pornit o revolta si au incendiat mai bine de jumatate din plantațiile de zahar si bumbac, mori, proprietăți si multe altele. Armata a ucis 100 de oameni in timpul revoltei iar din cadrul armatei doar 3 oameni și-au pierdut viața. Revolta celor 3 regine a intrat in istorie si a ramas cunoscuta ca ziua in care sclavismul a fost abolit cu adevărat. Din păcate ele au sfârșit in pușcăria de femei după judecata, însă toată lumea le-a considerat eroine, ba chiar principala strada poarta numele Queen Mary Highway. Mary a fost cea care a pornit răscoala si singura care a fost condamnata la moarte.



A doua oprire a fost la celebra plaja Zihuatanejo care apare la sfârșitul filmului Shawn Shank Redemption. Dacă ați văzut filmul știți că Andy și Red se întâlneau pe plajă în Mexic, ei bine, de fapt acea plaja face parte din Sandy Point National Wildlife Refuge care este în St. Croix. Este de un albastru turcoaz superb iar pe această plajă broscuțele țestoase vin să depuna ouăle. Acestea confundau lumina becurilor cu cea a lunii și ieșeau in stradă și așa erau lovite de mașini. Asa că autoritățile locale au decis schimbarea becurilor felinarelor de pe șoseaua de lângă plajă cu becuri roșii pentru a proteja broscuțele.  Ceea ce mie mi s-a parut extrem de inteligent. 



A 3-a oprire a fost la o plajă căreia nu îmi amintesc numele însă foarte frumoasă unde într-o parte era nisip și in cealaltă erau roci. Ce m-a impresionat a fost ca in roci era făcută o gaura și apa când venea la mal ieșea prin acea gaură dând impresia unui gheizer. 



A 4-a și ultima oprire a fost la casa unui prieten de-al ghidului, care pot spune ca era pe o moșie în toata regula. Chiar la intrarea in curte, era un Baobab batran care avea un cuib de termite. Pana la cuib se putea urmari cu ușurință traseul facut de termite pe trunchiul batranului copac.
Casa ghidului era veche de mai bine de 100 de ani, recondiţionată si mobilată parțial. Mobila care o avea era stil baroc, cu lemn gasit pe malul mării, tratat şi uscat, lucrat chiar de proprietar. Tot spațiul urmând a fi folosit pentru nunți şi diferite evenimente.  

Per total St.Croix mi s-a parut un loc superb, care merita vizitat, ori cu croaziera sau chiar pentru o vacanță.  Nu este scump de locuit acolo, bucatarie area influențe olandeze și creole și este delicioasă. Ziua petrecută in St. Croix, mi-o voi aminti mereu ca fiind una dintre cele mai frumoase experiențe traite.

P.s: Mai multe poze pe pagina de facebook a blogului :)








joi, 21 mai 2020

Getsemani, Cartagena - Columbia

De Cartagena a fost dragoste la prima vedere. Si nu vedere a marii (care arata cam ca a noastra) ci a orasului si mai ales a unui cartier numit Getsemani. Unul dintre cele mai frumoase cartiere care le-am vazut vreodata. Sigur mai exista altele mai frumoase, mai curate, mai cochete, insa mie Getsemani mi-a patruns direct in inima.


Aici, in Getsemani toate casele au cel putin 100 de ani si sunt colorate in nuante pastel. Majoritatea localnicilor locuiesc cu parintii, bunicii si uneori chiar si strabunicii. Notiunea de familie este foarte puternica in acest cartier si pentru ei nu este nimic rusinos in a locui cu parintii toata viata.

In Getsemani localnicii se lupta din rasputeri cu autoritatile pentru a-si putea pastra casele in care au crescut si copilarit majoritatea. Investitorii au nevoie de terenurile oamenilor pentru a construi mai multe hoteluri si resorturi. Asta a atras atentia multor oameni puternici printre care si Will Smith care a descoperit Cartagena cand a filmat Gemini Man acolo.
Pana si el s-a indragostit de acest oras si mai ales de cartierul Getsemani si a hotarat sa le ofere un parc in care locuitorii sa se relaxeze.

Cartierul Getsemani este foarte colorat, aici mai multi artisti locali dar si internationali au transformat cladirile in adevarate tablouri murale, reprezentand societatea, natura sau diversi artisti locali.


Turul in care am fost eu era un tur pietonal al cartierului Getsemani, dar inainte de a ajunge in acest cartier, ne-am oprit si la fortareata lui San Felipe, care a fost construita de colonistii spanioli.


Nu am vizitat fortareata in interior, dar ce mi-a placut in aceasta zona, au fost doamnele imbracate traditional care isi castigau existenta purtand cosuri cu fructe pe cap si pozand cu turistii.



Asta mi-a amintit de copilarie cand ma punea mama sa merg cu carti pe cap pentru a avea o pozitie dreapta. Cred ca mi-a prins bine, mereu stau dreapta!
Cand mergeti in Columbia neaparat trebuie sa incercati arepas care sunt un fel de chifle din faina de porumb (gris as spune eu) umplute cu diferite carnuri sau legume. Delicioase!
Bineinteles sucurile naturale, din fructe proaspat stoarse in fata voastrsa sunt o buna sursa de racorire.






Ca suveniruri sunt foarte multe chestii hand-made facute, care sigur va vor da pe spate, dar, cel mai importante de mentionat sunt smaraldele (emeralds). Columbia este renumita pentru smaraldele de foarte buna calitate care sunt extrase de aici. Asa ca, daca va doriti un suvenir-investitie va recomand sa incepeti o colectie de pietre pretioase, puteti incepe chiar cu Smaraldele din Columbia.

duminică, 17 mai 2020

Skagen - Danemarca



In Skagen am fost cu Navigator OTS. Cati dintre voi au auzit de ceasurile Skagen? Daca nu multi, nu ma mira. Nici eu nu auzisem de ele, pana sa incep sa le vand.
Ceasurile Skagen sunt de o foarte buna calitate, usoare, micute si finute. Sunt asemanatoare cu Daniel Wellington, daca le stiti.

Dar nu despre ceasuri vreau sa vorbesc azi, cu toate ca as putea discuta despre ceasuri mult si bine! Am facut multe training`uri cu cele mai cunoscute branduri si chiar pot spune ca ma pricep putin.
Azi vreau sa va povestesc putin despre acest mic oras pescaresc Skagen. Este situat in Nordul Danemarcei si la fel ca mai toate orasele din Tarile Baltice are zile lungi de vara si temperaturi scazute. Dar asta nu inseamna ca nu se poate sta in tricou.

Din pacate am ajuns acolo intr-o duminica si mai totul era inchis, insa, am avut timp suficient sa ma plimb putin pe strazile lui.


Principala activitate este pescuitul, sunt multe boutique-uri cu preturi cam piperate si cateva restaurante. Din ce am observat Skagen este locuit mai mult de oameni in varsta si este foarte cochet.
Mie imi place sa ma plimb pe strazi si sa ma uit in curtile oamenilor, am ramas cu acesti obicei din Londra, pe cat posibil, ma uit si in casele lor. Imi place sa vad cum si-au aranjat curtea, incerc sa imi creez cate o poveste depre fiecare.

In Londra mergeam aproape zilnic 45 de minute cu metroul si acolo am inceput, ma uitam la fiecare om din metrou, le analizam hainele, pozitia corpului, expresia fetei, si incercam sa imi fac o poveste despre fiecare. Mereu incerc sa imi tin mintea ocupata cu cate ceva.


Iar ma pierd in detalii si va duc cu vorba ... Skagen! Spuneam ca oamenii sunt in varsta si am observat ca fiecare are in curte un mic foisor, sau un fel de casuta mica. M-am gandit eu ca acolo stau doamnele si fac goblenuri, croseteaza, isi beau cafeaua si mananca o prajiturica. La cum erau aranjate sigur pentru asta erau!


Nu am facut prea multe poze cu curtile oamenilor pentru ca era o vreme superba si erau afara in gradina. Dar data viitoare, promit ca nu ma mai eschivez! 

Voi ce obiceiuri ciudate aveti?


sâmbătă, 16 mai 2020

Bruges


Bruges este un micuț oraș din Belgia in care aproape am și uitat că am fost.
Răsfoind pozele din al doilea contract pe mare, mi-am amintit că am fost in Bruges. Am zis că nu pot să nu vă arăt cât de frumos este.  

Nu era unul dintre cele mai lungi porturi, la 5 se pleca, asta însemna că la 4 cel târziu trebuia să fiu la vas. 
Noi ancoram in Blankenberge iar Bruge era la o oră distanță deci trebuia sa calculez foarte bine timpul.  

Cred ca am plecat pe la 8 dimineața și la 9 eram in Bruges.  
Auzisem cat de spectaculos este și vazusem câteva poze pe internet, dar e altceva când vezi cu ochii tai! 
Bruges este un oraș de poveste. Majoritatea caselor parca sunt făcute din turtă dulce! Este un oraș cu iz medieval, stil gotic și chiar și  faimosul Hans Christian Anderson a locuit aici o perioadă.  Probabil a găsit in acest oras o minunată sursă de inspirație pentru poveștile sale!


Încă de la primii pași pe strazile acestui oraș, m-am simțit ca intr-o poveste. Nu pot să redau în cuvinte frumusețea acestui oraș. 


Le lângă frumusețe, ce miros! Delicioasele Wafles belgiene, se vând la fiecare colț de stradă, iar mirosul lor te ispitește și este imposibil de a ceda tentației! Nici nu trebuie! Savurați un Wafle! Sunt delicioase. 
Iar dacă glicemia nu s-a reglat după un Wafle, puteți da iama intru-unul dintre magazinele specializate în ciocolată cu vitrine încântătoare. 




In aceste magazine găsiți de la ciocolata tradițională cu lapte, amăruie sau cu alune, până la cele mai interesante combinații de gusturi și forme! Da! Puteți cumpăra ciocolată in formă de ciocan, cheie franceză, bomboane de ciocolată rotunde dar și în formă de părți genitale, pentru un suvenir mai îndrăzneț! 
Vorba lunga sărăcia omului așa că vă las să admirați orașul. 
Ce ziceți merită o vizită?


P.s 1: click pe poză pentru a o vedea la dimensiune normală 
P.s 2 : am băgat și un buton pentru traducerea textului în altă limbă, în cazul în care doriți să distribuiți prietenilor din alte țări 


joi, 14 mai 2020

Agadir - sau cum ne-a salvat o localnica

Cum nu mai fusesem niciodata in Maroc, nu prea stiam la ce sa ma astept. In mintea mea erau Fes, Marrakesh, Casablanca, orasele astea mari de care auzisem si din care vazusem poze. 

Pana sa ajungem in Maroc, vasul a eliberat o lista cu nationalitatile care au voie sa iasa. Din motive politice nu toata lumea poate avea acces la Maroc. Pe vas sunt crew members din 65 de tari, uneori chiar si mai multe. Surprinderea mea a venit insa de la South Africa. Marocul este pe acelasi continent cu South Africa, insa, nu se pot vizita atat de usor. Nu stiu ce probleme sunt intre cele doua tari dar e ciudat cum locuitorii a 2 tari de pe acelasi continent au nevoie de permise speciale pentru a se vizita. 

Aproape am uitat sa va spun ca am primit indicatii sa nu iesim singuri, sa stam unii langa altii si sa nu luam cu noi obiecte de mare valoare. 

Toata lumea era putin speriata, pentru toti fiind prima oara in Maroc. Asa ca am luat o buna decizie sa iesim toata echipa.... sau cel putin, toti cei care aveau voie. 

Cred ca eram 10 persoane, am luat shuttle bus-ul care ne-a lasat intr-o parte a orasului ... nu stiu daca era centrul sau nu, in Agadir nu prea iti dai seama ce si cum. Este un mix de civilizatie si salbaticie. Ba are strazi asfaltate si semnalizate corespunzator, ba are drumuri de tara  unde calci direct in praf si  vezi oameni care gatesc la marginea santului. 

Cum credeti ca am aflat toate astea? Pai simlpu, ne-am ratacit! 
Ne propusesem sa mergem pe jos de la Shuttle Bus pana la piata Souk El Had, care pe harta care o aveam noi, nu parea a fi foarte departe. Cum nici unul dintre noi nu avea net pe telefon am zis ca nu poate fi chiar asa greu sa ne luam dupa o harta. Parintii nostri asa calatoreau. Mergand pe jos am fi putut explora orasul, care nu are chiar atat de multe obiective turistice si aveam si timp berechet. Stateam in portul asta pana la 10 seara si la 9:30 incepeam munca. Deci o zi intreaga de huzurit pe strazile Agadirului. 


Cum ziceam, de la Shuttle, in loc sa mergem spre piata, noi ne-am dus in directia total opusa, fara sa stim. Cum niciunul dintre noi nu vorbea sau intelegea araba, numele strazilor erau doar in araba noi nici nu stiam ca ne-am pierdut. Am tot mers vreo jumatate de ora si cand am realizat noi ca nu mergem in directia in care trebuie, deja eram intr-o zona industriala. Imi era si frica sa scot telefonul sa fac o poza. Localnicii din acea zona erau foarte saraci si toti de uitau la noi. Incercam sa intreb de directii si nimeni nu ne intelegea .. si nici noi pe ei. 

Norocul nostru ca am gasit o localnica ce se indrepta spre casa, am intrebat-o intr-o franceza vai de capul ei cum ajungem la piata. Eu am studiat franceza 11 ani, dar nevorbind si nepracticand imi gasesc foarte greu cuvintele. Fata m-a inteles cu tot cu franceza mea stricata si mi-a spus ca suntem in zona industriala, foarte departe de piata, dar, merge ea cu noi pana acolo sa se asigure ca ajungem bine, 

Si am mers cica pe o scurtatura, sa ajungem mai repede. Am tot mers 45 de minute sa zic, pana am ajuns la piata. Dar drumul pana acolo a fost cel putin interesant ... 
Era o saracie lucie, drumuri de la tara cu pietris, unele nici macar. Oamenii faceau un foc mic peste care puneau un suport cu o oala si asa gateau. Era inspaimantator. Toti se uitau la noi ciudat. Nu intelegeau ce cautam noi acolo, nici noi nu intelegeam! 
La un moment dat nimeni din grup nu mai vorbea, toti ne rugam sa ajungem cu bine pana in piata. Chiar mi-a trecut prin cap ca fata asta care s-a oferit sa ne duca in piata poate de fapt ne duce la un mafiot care ii da cate o camila de fiecare. A fost horror! O experienta care nu mi-o mai doresc. Mergeam si o intrebeam, mai este mult? Si ea spunea, inca putin, inca putin! Deja tot grupul ma intreba ce se intampla, unde mergem, unde ne duce, dar totusi o urmam. 

Tot mergand, respiram usurati cand vedem piata!!! Toti i-am multumit fetei, i-am dat bani, am facut selfie cu ea, ce sa mai, mai aveam putin si o si pupam! 

Ce am invatat din experienta asta este ca inca mai exista oameni buni pe planeta asta, care te ajuta fara sa astepte ceva in schimb. 

Despre Agadir va pot spune ca este un oras al contrastelor, de la oameni foarte bogati la oameni foarte saraci, clasa de mijloc fiind alcatuita de un numar nu foarte mare de locuitori. Cel putin in Agadir mie asa mi s-a parut. Am vazut mai multe Dacii decat in Galati! Nu credeam ca este posibil asa ceva! 
In piata Souk El Had erau preturi pentru localnici si preturi pentru turisti. Trebuia sa ma targuiesc la orice voiam sa cumparam, dar asa am obtinut preturi cat de cat reale. Colegilor nu le-a venit a crede ce putere de negociere am. Le-am zis ca eu sunt neam de tigan, imi place sa ma targuiesc. (nu ma trag din rromi, dar am invatat multe de la ei). Totodata m-am simtit ca in copilarie in aceasta piata. Arata fix ca cele care erau la noi acum 25 de ani. Este incredibil cum putem locui toti pe aceeasi planeta, in acelasi timp, in medii atat de diferite si cu optiuni atat de diferite! 

Au o plaja frumoasa, dar nimeni nu sta la plaja. Araboaicele poarta un fel de pijama neagra larga si asa intra in apa(asta stiu pentru ca le-am vazut on Londra). Daca arati prea multa piele se uita foarte urat la tine. Eu eram imbracata adecvat (unii chiar imi vorbeau in araba) dar unele colege erau in tricou si pantaloni scurti si au primit chiar si cateva injurii. Bine macar ca nu au aruncat cu pietre! 

Am mai invatat ca uleiul de argan de cea mai buna calitate, este facut din samburii fructelor consumate de capre. Numai dupa ce au trecut prin stomacul caprelor samburii sunt colectati si procesati pentru obtinerea uleiului mult ravnit si piperat la pret. 

Alaturi de Paris, Agadir este un oras care nu tin neaparat sa il mai revad. 

Daca va nimeriti intr-o croaziera ce ajunge in Agadir, va recomad sa il vizitati, dar nu as putea sa va spun ca se merita un intreg sejur acolo. 

miercuri, 13 mai 2020

Copenhaga - Danemarca


Cum mai toată lumea a auzit de Mica Sirenă, m-am gândit să mergem putin prin Danemarca.
Arătând frumusețea acestui loc poate voi motiva mai multă lume să viziteze țările din Nord. E drept ca sunt mai scumpe decât Italia, Spania, Grecia, dar dacă plănuiți din timp eu zic ca se poate. Plus că e altceva! Parcă e cerul mai albastru, oamenii, mentalitatea, structura orașelor sunt diferite  fata de cele mentionate mai sus  și zic eu, merită un city break.
Când mi s-au aprins călcâiele după călătorit, am început să citesc diferite bloguri și așa am dat peste Copenhaga. O, ce frumusețe de oraș! Ma gândeam ca poate voi ajunge și eu vreodată pe acolo, să fac o poză cu "Mica Sirena". 
Anii au trecut și a venit ziua cea mare! Am ajuns in Copenhaga!


Imediat cum am ieșit de pe vas, la nici 1 minut era stația de autobuz hop on-hop off. Cred că știți toți autobuzele astea nu trebuie să vă explic cum funcționează. 
Prima surpriza a zilei, pentru echipajul de pe vas calatoritul cu hop on este gratis. 
Mai bine pentru mine ca oricum nu aveam bani de-ai lor iar dacă plătești în euro îți fac ei alt curs. 
Am luat autobuzul magic și m-am dus până în centru...m-am uitat pe o harta și zic eu că am mers unde trebuia. 
Copenhaga este un oraș superb. Eu am avut norocul să prind o zi cu mult soare, cerul de un albastru ca marea, brăzdat de nori albi pufoși în loc de valurile înspumate. 
Mi-am luat o înghețată și am pornit la plimbare. Nu voiam sa vizitez nimic in mod special, am vrut să mă las pierdută pe străzile mici cu case vechi și colorate.


Am trecut pe lângă o piață,  în mai toate țările am vazut că sunt luate cu asalt toate flea market-urile și la fel este și în Danemarca. Se găsesc chilipiruri dacă ai răbdare să cauți.


Am ajuns in noul port numit Nyhavn care este superb. Aici veți găsi multe restaurante și berarii așa că dacă v-a luat foamea după plimbare, puteți mânca ceva. Poate chiar un hering. Sunt multe tonete unde se vând heringi afumați și chiar hot-dogs. Eu nu sunt fană nici a peștelui nici a crenvurștilor așa că m-am limitat la înghețată și danish pastries care sunt delicioase. 
In caz ca aveți un buget limitat, țin sa vă anunț ca prețurile la aceste restaurante sunt cam piperate. Însă, am văzut mulți tineri care își cumpără de la market/magazin și stau pe pontonul de lângă canal și iau masa. 


Vă mai recomand să mergeți în Christiania, un fel de stat în stat, un loc boem, hipsteresc, cu oameni diferiți. Citisem pe un blog că această zonă ar fi mai periculoasă, ceea ce nu este adevărat.  
M-am plimbat și am facut și poze dar nu mi s-a părut nicio secundă că aș fi in pericol. Ba chiar se fac și tururi in această zonă, deci e safe. 

Dacă vă ține buzunarul pentru o sesiune de shopping va recomand Strøget, cea mai lunga strada comerciala pietonala  din Europa, aglomerata și ticsita cu magazine ale celor mai cunoscute branduri și nu numai. 
Tot pe această stradă veți auzi multe romanțe românești cantate la acordeon de către un conațional. Mai găsiți vânzători ambulanți și chiar și alba-neagra (unde sunt turiști nu poate lipsi acest joc). Faceți abstracție de această ultimă categorie. Nu întrați in vorbă cu ei ca riscați o frumoasă înjurătură dacă văd că nu obțin nimic.



Pentru pasionații de adrenalină și senzații tari, puteți merge in Tivoli Park, chiar în centru, vis-a-vis de Gară. Parcul de distractii este in mijlocul unor gradini superbe. Dezavantajul de a fi pe vas este ca nu am suficient timp sa explorez tot. Eu nu am fost însă am auzit ca face toți banii și nu se sta foarte mult la cozi, data viitoare cu siguranta nu il voi rata.


Ultima dar nu cea din urma, emblema orașului, Mica Sirena. Statuia este situată nu departe de unde ancorează vasele de croazieră, la marginea apei și este foarte mică. 

Copenhaga este un oraș pitoresc și merită măcar o vizită! Oamenii se îmbracă elegant, este curățenie, case multicolore iar străzile sunt liniștite, se aude murmurul oamenilor și nu claxoane sau altele de dulce. Eu cred ca Danemarca și celelalte țări nordice, trebuie văzute măcar o dată! Sper ca v-am convins! 




St. Croix, un loc de o frumusețe aparte şi încărcat de istorie

Spre rușinea mea, nu mai auzisesem niciodată de St. Croix. Pana sa aflu ca vom merge pe aceasta micuța insulă, nici nu știam că există p...